32 Quotes by Andres

Era un peisaj de vis. O imagine ruptă, parcă, din poveste.

Poate că asta e iubirea, de fapt, liniştea pe care ţi-o dă cel de lângă tine, siguranţa şi umărul oferit la nevoie. Dorinţa ta de a-l face fericit, de a-i vedea surâsul în fiecare moment.

Un prim fulg de zăpadă se topi pe obrazul Anei. Şi apoi altul şi altul. Acum ştiau ce aşteptaseră.

Până la urmă, numai iubirea ne împlineşte.

Ar fi vrut să-i spună şi ea lui că-i va fi dor de el. Şi totuşi, cuvintele erau ferecate într-un loc neştiut. Tăcea. Privea marea.

Cascada părea ruptă dintr-o poveste, uşor ascunsă de desişul pădurii. În spatele ei se ascundea o mică grotă. Numai un „obişnuit al locului“ ar fi putut să ştie de existenţa ei. Iar Brian ştia. Au intrat acolo. Arăta ca un cuibuşor de nebunii. Ea ar fi vrut să spună ceva, dar a tăcut. Oare câte femei a mai adus aici? Oare câte s-au lăsat impresionate de farmecul lui?

Se opri din scris şi privi în depărtare. Era marea albastră, cu miile ei de secrete. Marea pe care o îmbrăţişa mereu cu aceeaşi infinită dragoste. Ar fi putut trăi o viaţă întreagă lângă ea, şi parcă tot n-ar fi fost destul. Din păcate, marea nu-i putea răspunde la întrebări, deşi ar fi vrut atât de mult...

Când închidea ochii, totul lua forma unui vis frumos, a unei dorinţe ce avea să se împlinească.

Când le-aţi mulţumit ultima oară prietenilor voştri că există? Când le-aţi spus că-i iubiţi?