707 Quotes by Julian Barnes

What was the point of having a situation worthy of fiction if the protagonist didn't behave as he would have done in a book?

Love means never having to say you're sorry (on the contrary, it frequently means doing just precisely that). Then there were all those love lines from all those love songs, with the swooning delusions of lyricist, singer, band.

L’arte appartiene a tutti e a nessuno. L’arte appartiene a tutti i tempi e a nessun tempo in particolare. L’arte appartiene a chi la produce e a chi l’assapora. L’arte non appartiene più al Popolo e al Partito di quanto una volta non appartenesse all’aristocrazia e ai mecenati. L’arte è il mormorio della storia, udibile al di là del rumore del tempo. L’arte non esiste per sé: esiste per il pubblico.

my desire to ascribe responsibility might be more a reflection of my own cast of mind than a fair analysis of what happened, like the fact that we need to know the history of the historian in order to understand the version that is being put in front of us

And if you had no tongue, no celebrating language, you’d do this: cross your hands at the wrist with palms facing towards you; place your crossed wrists over your heart (the middle of your chest, anyway); then move your hands outwards a short distance, and open them towards the object of your love. It’s just as eloquent as speech.

You put together two things that have not been put together before. And the world is changed...

And who does not want their love authenticated?

Unul dintre lucrurile pe care le învăţase în viaţă, şi pe care spera că se va putea bizui, era că o durere intensă alungă una mai puţin intensă. O întindere musculară dispare în înfruntarea cu durerea de dinţi, durerea de dinţi se estompează dacă îţi striveşti degetul. Spera - şi asta era unica lui speranţă acum - că durerea cancerului, durerea morţii, va alunga chinurile dragostei. Dar nu i se părea posibil.

Atunci când ţi se frânge inima, gândea el, se despică aidoma lemnului, pe toată lungimea scândurii. În primele zile petrecute la fabrică, l-a văzut pe Gustaf Olsson cum a luat o scândură zdravănă şi a bătut în ea o pană pe care a răsucit-o puţin. Lemnul s-a crăpat de-a lungul fibrei, de la un capăt la celălalt. Este tot ceea ce ai nevoie să ştii despre inimă: unde se află fibra ei. Apoi, cu o răsucire, un gest, un cuvânt, o poţi distruge.