16 Quotes by Marin Sorescu

Înainte, mă gândeam aproape tot timpul la soţia mea. Acum, cu cât trec zilele, soţia se întunecă parcă în minte şi mama se luminează. Ca la fântânile cu două găleţi. Una se scoboară, alta se înalţă. Acum nu se înalţă decât mama.

De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârşitul vieţii ?

E prea mică lumea. Întâlnim la fiecare pas numai umbre.

Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă și-n salcâmul din fața casei.

Cum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu?

Cum am sărutat prima fată -asta a fost demult-, n-am simțit decât un gust de carne. Un gust de mână. Parcă sărutasem o mână în plus. Abia după vreo două zile m-a apucat o fericire. Așa din senin.

Doctore, simt ceva mortalAici în regiunea fiinţei mele.Mă dor toate organele, Ziua mă doare soarele,Iar noaptea luna şi stelele.