11 Quotes by Nicolas Bouvier

Traveling outgrows its motives. It soon proves sufficient in itself. You think you are making a trip, but soon it is making you - or unmaking you.

În ziua aceea, am crezut că dețin ceva, un adevăr care-mi va schimba viața. Însă nimic de această natură nu e dobândit pentru totdeauna. Lumea trece prin noi ca o apă și pentru o vreme ne împrumută aparența ei. Apoi se retrage și ne lasă în fața vidului pe care-l purtăm în noi, în fața acestui soi de incapacitate capitală a sufletului pe care trebuie să învățăm s-o suportăm, s-o înfruntăm și care, paradoxal, e poate resortul nostru cel mai sigur.

That day, I really believed that I had grasped something and that henceforth my life would be changed. But insights cannot be held for ever. Like water, the world ripples across you and for a while you take on its colours. Then it recedes, and leaves you face to face with the void you carry inside yourself, confronting that central inadequacy of soul which you must learn to rub shoulders with and to combat, and which, paradoxically, may be our surest impetus.

Un voyage se passe de motifs. Il ne tarde pas à prouver qu'il se suffit à lui-même. On croit qu'on va faire un voyage, mais bientôt c'est le voyage qui vous fait, ou vous défait.

After all, one travels in order for things to happen and change; otherwise you might as well stay at home.

Finalement, ce qui constitue l'ossature de l'existence, ce n'est ni la famille, ni la carrière, ni ce que d'autres diront ou penseront de vous, mais quelques instants de cette nature, soulevés par une lévitation plus sereine encore que celle de l'amour, et que la vie nous distribue avec une parcimonie à la mesure de notre faible cœur.

Ce n'est jamais la vie qui décline, mais seulement l'idée qu'on parvient à s'en faire.

In the end, the bedrock of existence is not made up of the family, or work, or what others say or think of you, but of moments like this when you are exalted by a transcendent power that is more serene than love. Life dispenses them parsimoniously; our feeble hearts could not stand more.

A journey does not need reasons. Before long, it proves to be reason enough in itself. One thinks that one is going to make a journey, yet soon it is the journey that makes or unmakes you.