206 Quotes by Primo Levi

Andrè fu il primo a partire, mentre parlava, a metà di una frase, come si spegne una candela.

Solo i sobbalzi del vagone ci impedivano di scivolare in un sonno che il freddo avrebbe reso mortale.

It is lucky that it is not windy today. Strange, how in some way one always has the impression of being fortunate, how some chance happening perhaps infinitesimal, stops us crossing the threshold of despair and allows us to live. It is raining, but it is not windy.

We must be listened to: above and beyond our personal experience, we have collectively witnessed a fundamental unexpected event, fundamental precisely because unexpected, not foreseen by anyone. It happened, therefore it can happen again: this is the core of what we have to say. It can happen, and it can happen everywhere.

Să distrugi omul e greu, aproape tot atât de greu cât să-l creezi: n-a fost uşor, n-a durat puţin, dar voi, hitleriştii, aţi reuşit s-o faceţi. Iată-ne docili sub privirile voastre: din partea noastră nu mai aveţi de ce vă teme, nu vor mai fi acte de revoltă, nici cuvinte de sfidare şi nici măcar o privire de condamnare.

Să închizi între fire de sârmă ghimpată mii de indivizi de vârste, condiții, origini, limbi, culturi și obiceiuri diferite și să-i supui unui regim de viață constant, controlabil, identic pentru toți și mai prejos de orice necesitate e cel mai diabolic experiment pentru a stabili ce este esențial și ce este dobândit în comportamentul animalului-om în lupta pentru existență.

Vai de cel ce visează: momentul conştient care însoţeşte trezirea este cea mai grea suferinţă. Dar nu ni se întâmplă des şi nici visele nu sunt lungi: nu suntem decât nişte animale obosite.

All the bargaining-transactions outlined above are based on the smuggling of materials belonging to the Lager. This is why the SS are so eager to suppress them: the very gold of our teeth is their property, as sooner or later, torn from the mouths of the living or the dead, it ends up in their hands. So it is natural that they should take care that the gold does not leave the camp.

He was a bricklayer; for fifty years, in Italy, America, France, then again in Italy, and finally in Germany, he had laid bricks, and every brick had been cemented with curses. He cursed continuously, but not mechanically; he cursed with method and care, acrimoniously, pausing to find the right word, frequently correcting himself and losing his temper when unable to find the word he wanted; then he cursed the curse that would not come.