Respectul față de taină nu înseamnă paralizia cunoașterii, ci o altă cunoaștere.

Trăim într-o lume nu din ce în ce mai măsurabilă, ci din ce în ce mai supusă penibil măsurabilului. Măsurăm orice, nu ne e jenă de nimic.

Dar a gândi că MEMORIA este forța fundamentală a prezentului și a viitorului pare o absurditate, într-o lume ce trăiește paradigmatic clipa.

Dar moartea este educată să vină doar atunci când omul și-a făcut datoria față de viață, când a curățat-o pe aceasta de necazuri.

Moartea nu este de capul ei, trebuie să respecte regula jocului. Ea nu este un dușman al vieții, ci, paradoxal, un partener al ei. Nu este dimensiunea cea mai mare, ci stă la coadă, după necaz și datorii. Mormântul nu este loc de blestemat, ci de iubit. Este o inversare ontologică fără precedent la alte popoare.

Credința e ca o pasăre cu două aripi; eu sunt o aripă, tu ești o aripă. Ne rugăm și zboară. Deci, ne rugăm noi și vine și bunul Dumnezeu.

Din zodia supraviețuirii noi nu ieșim.

Dacă stăm numai în spațiul realității, suntem pierduți. Realitatea este meschină. Eu trebuie să fiu lucid și să acced la ideea de virtualitate.

Nu treptele succesului sunt importante, ci treptele împlinirii sufletești. Succesul fără scrupule este machiavelic. Împlinirea ta sufletească contează.