Cînd nu te mai simti deloc om si continui totusi a iubi, contradictia se mareste într-o suferinta nespusa, infernala.

Cînd zaresc cerul, îmi vine sa ma dizolv în el, iar cînd privesc pamîntul, sa ma îngrop în maruntaiele lui.

Plictiseala? O convalescenta incurabila.

Nu exista boala de care nu ne-ar vindeca o lacrima ce-ar începe sa cînte...

Fara erori, viata e un bulevard desert prin care evoluezi ca peripatetician al tristetii.

Daca n-ar fi iubit durerea, n-ar fi avut nevoie sa nascoceasca iadul — utopie asuferintei.

S'insurger contre l'hérédité c'est s'insurger contre des milliards d'années, contre la première cellule.

Cînd esti iubit, suferi mai mult decît cînd nu esti. Parasit, te mîngîi prin orgoliu; dar ce consolare mai poti nascoci în fata unei inimi ce ti se deschide?

De ce un singuratic simte mai mult? Fiindca singuratatea-i suferinta.