Abuzul de putere nu constă mereu în chin şi lovituri. Uneori se foloseşte de iubire şi blândeţe şi te leagă de mâini şi de picioare.

Tot ceea ce îmi doream am obţinut în ziua în care nu mi‐am mai dorit.

Dacă oamenii nu ar ceda în faţa abuzului de putere, cei care abuzează de puterea lor n‑ar exista... în schimb, lumea e plină de ei ! Chiar docilitatea şi slăbiciunea întăresc bazele opresiunii !

Am învăţat să gestionez ritmul acela fără pauze şi m‐am obişnuit cu el: aşa am înţeles că puterea de adaptare a unei fiinţe umane e mult mai mare decât se crede. Suntem în stare să întreprindem lucruri pe măsura piedicilor ce ne ies în cale.

Nimeni nu ne vrea pentru noi înşine, pentru ce suntem, toţi ne vor pentru ei înşişi.

Mă gândesc la momentul în care mă voi desprinde în zbor din această închisoare, când ei nu bagă de seamă, şi voi râde de temnicerul meu şi‑mi voi lua viaţa în mâini, ca să o încep din nou lângă tine.

Nu avea nevoie de cineva pe care să se sprijine şi reprezenta stâlpul de susţinere al grupului, dar lucrul cel mai surprinzător era că, în ciuda forţei sale, avea un suflet sensibil şi delicat şi nu‑şi ascundea lacrimile din ochii ei mari şi negri în faţa nenorocirilor omeneşti.