6 Quotes by Flavius Ardelean

răul e mereu mai aproape de om decât crede el, căci răul e între o și m și acolo zace întotdeauna și face pui, hrănindu-l cu puroiul curului și cu bășina gândului și cu arsura plămânului și cu vorbe de duh ca cele pe care le rostesc eu în clipa asta.

cu cât ajungi răul mai tare din urmă și îi vezi ceafa neagră și îi simți duhoarea subțiorilor, cu atât te ajunge răul din urmă, și ceafa ce o vezi e ceafa ta, duhoarea – putoarea trupului tău.

Sfântul pricepu astfel că în golurile limbii, acolo, între o literă și alta, între un sunet și altul, în liniște, sunt lumi întregi, vaste peisaje irigate de râurile nerostitului, lumi împăturite-n lumi, lăsate să dospească în ignoranța omului care crede că, atunci când tace, vorbele nu se urnesc.

iar omul cel nou fu năpădit de o cumplită tristețe, gândindu-se la moartea murind în clipa vieții, la întreaga goană de forțe sleitoare ale morții în goana de a-și recâștiga pierdutul, și bucurându-se doar la gândul că, fie ce-o fi, dreptatea se împlinește la capătul vieții omului și moartea își e redată sieși.

viață la care ne’Omul ține atât de mult, deși nu-i servește la nimic; e doar un ghem putred de întrebări fără răspuns.

pesemne că e trei ori patru dimineața în Lume și în ne’Lume, când totul e atât de tăcut, încât îți auzi cele mai tainice gânduri, pe care e mai bine, mereu mai bine și mai înțelept, să nu le știi.