5 Quotes by Gabriel Liiceanu

„Doar o moarte comună poate sugera că marea îmbrățișare, ideea de transgresare în absolut a eului propriu prin topirea în altul, nu poate fi realizată până la capăt în această lume. Nici un muritor nu poate păstra pe tot parcursul unei întâlniri incandescența debutului ei. Blestemul insuficienței eului se împletește cu cel al imposibilității cuplului și abia așa se obține blestemul complet al felului în care suntem „aruncați“ în lume.

De aceea, oricât de puțină plăcere mi-ar face, mă voi folosi de dumneavoastră ca de o frânghie pe care am să cobor în timp.

Poate că speranța e combustia psihică sub-înțeleasă a vieții. Avem sădit în noi un program de așteptare al unui „totuși va fi bine”, iar asta, culmea!, în condițiile în care ne naștem cu o condamnare la moarte în buzunar. Suntem hărăziți morții, și cu toate astea traversăm etapele vieții sperând, așteptând mai binele.

Conștiința e spațiul ficțional în care răul făcut altuia este imaginat analogic ca rău suferit pe cont propriu.

Nu se poate trece atât de ușor peste sufletele noastre bolnave. Și pentru ele nimeni nu a gândit încă o reformă.