După un timp, s-a furişat pe poarta inimilor noastre fiinţa unui vals făcut numai din farmec şi nostalgie.

Isi lasa capul greu in podul palmelor. Un val de amintiri prinse viata si batu la poarta constiintei.

Admit, fireste, iubiri de scurta respiratie, asta da.

Stimată dragoste, în care nebunie nu ne faci tu să găsim plăceri?

Cum ar fi putut sa imi treaca prin minte ca el va fi inceputul tragediei mele de mai tarziu?

Te inseli, ne iubim si vom cuceri fericirea.

Viata e aspra, o traiesti o singura data. Nu te lega de prima fantezie, ca toti neispravitii.

Imi aminteam de ea ca de un vis frumos, intrerupt inainte de a se sfarsi.

- Ce doriti? Pe cine cautati?El s-a pretat jocului.- Pe nevasta-mea, cea tacanita la cap.