44 Quotes About Moarte

Poate că speranța e combustia psihică sub-înțeleasă a vieții. Avem sădit în noi un program de așteptare al unui „totuși va fi bine”, iar asta, culmea!, în condițiile în care ne naștem cu o condamnare la moarte în buzunar. Suntem hărăziți morții, și cu toate astea traversăm etapele vieții sperând, așteptând mai binele.

Într-o lume în care imbecilitatea se instituie ca normă, inteligența e, într-adevăr, o boală mortală.

Cunoaştem un lucru, zice el, numai când avem prilejul să-l întâlnim adoua oară. Moartea, însă, o întâlneşti o singură dată. Poate de aceea nuştim nimic despre ea. Pe de altă parte, e clar că numai ceea ce e preabine explicat devine neinteresant.

Desi realitatea concreta, fizica, a mortii ne distruge, ideea de moarte ar putea sa ne salveze.

Cred că asta e cel mai uimitor la noi, oamenii: indiferent cum suntem pe interior, morți sau plini de viață, cu sufletele colorate sau în nuanțe de gri, corpul nostru încă ne susține și nu vrea să dispară odată cu fericirea noastră, deși asta poate ar face lucrurile mult mai interesante.

Ce pot face, în viaţa cotidiană? Ce lucru uimitor, extraordinar, poate ea conţine pentru mine? în fiecare zi mă voi spăla pe dinţi, voi mânca la prânz şi voi lua cafeaua cu lapte seara, indiferent dacă undeva se va fi întâmplat în timpul zilei o catastrofă de cale ferată, ori cineva în familie va fi murit. Tot mă voi spăla pe dinţi, tot voi sta la masă... tot eu voi fi. Înţelegi? Înţelegi ce animal îngrozitor de monoton voi deveni?

Există diverse moduri de a trăi şi diferite feluri de a muri, dar nu astacontează, ci faptul că doar deşertul rămâne în urma noastră, doar elsupravieţuieşte.

Totul e provizoriu: Dragostea, arta, planeta Pământ, voi, eu. Moartea e atât de inevitabilă, încât îi ia pe toți prin surprindere. Cum poți ști dacă ziua asta nu e ultima? Crezi că ai tot timpul. Și, pe urmă, dintr-odată, s-a zis, te îneci, sfârșitul timpului regulamentar. Moartea este singura întâlnire pe care nu o ai notată în agendă.

Evităm să ne gândim la moarte până când nu mai avem forța, n-aș spune, de a gândi, ci chiar de a respira.