37 Quotes About Poezie

frumusețea nu a însemnat mereu bunătate

Cuvântul ucis în miezul zileirenaşte în tăcereîn ordinea timpului.Cruciadele somnului

Ea era frumoasă ca umbra unei idei, --a piele de copil mirosea spinarea ei,a piatră proaspăt spartăa strigăt dintr-o limbă moartă.Ea nu avea greutate, ca respirarea.Râzânda și plângânda cu lacrimi mariera sărată ca sareaslăvită la ospețe de barbari.Ea era frumoasă ca umbra unui gând.Între ape, numai ea era pământ.

Se-nchid potecile cu frunzeFerigile se-ngălbenescȘi-alaiul ploilor mărunteSfârșit de vară prevestescSărutul toamnei e aproapeȘi-mbrățisarea ei la felMă cumpără cu fructe coapteMonezi de timp puse-n panerÎn unghi zboară pe cer cocoriiŞi strigă păsările-n crângUn august își inchide ochiiȘi toate florile îl plâng.

Mi-e dor de tine, mamă...Cuvintele-s puţineMă doare amintireaAtât am luat cu mine.În dimineti cu soareTe văd lângă fereastră,Cum tragi încet perdeauaȘi-mi spui... te-aștept la masă.Îmi vin adesea-n minteAtâtea lucruri dragiAş vrea să-ţi simt sărutulDin nou pe-ai mei obraji.Zâmbind... mereu spre mineTu brațele-ai întinsMi-e dor de tine mamă,Chiar de am părul nins.

Nu stiu daca Iubirea e Poezie, dar stiu cu siguranta ca e rima imperecheata. De suflete.

Geen betere plek om het getiervan een oproerig geheugen te smorendan de keuken waar het lichtneutraal naar binnen valt en iederding zich door een jarenlangedagelijkse sleur hanteren laatzolang ik me maar niet herinnerhoe jij hier na die eerste nachtgestaan hebt als een tussenpotten en pannen verdwaalde boomdie zijn kruin naar me overboogen zijn takken om me heen sloegof hij me nooit meer los zou laten.-uit : De Rots Van Gibraltar

Poezia în esența ei nu ţine de cuvinte. Esenţa poeziei nu trebuie mai întîi căutată în limbă... Limba pentru poezie nu este altceva decît un vehicul.Dar ea, poezia, se face simţită prin limbă, pentru că din toate părţile trupului vorbirea seamănă cel mai puţin cu rădăcina sa, cu trupul, după cum frunza seamănă cel mai puţin cu rădăcina copacului.

Te chemam în miezul nopţii să mă priveşti prin geam,Eu, cam nerăbdător să cânt, eu asta urmăream.Inima mi-era tobă, când te simțeam aproapeUniți lângă o sobă cu nedormite pleoape,Bucurii ne-au invadat ferm sufletele noastre.Evadând mii de emoţii din valuri albastreSpunându-ți dulce la ureche, tot ce îmi doream:Cât te iubeam? Te iubeam!