Probleme chinuitoare ce păreau de nerezolvat îşi dezvăluie miezul precum dezvăluie petalele florilor pistilul: cu rugăciunea, cu postul şi privegherea laolaltă vei bate la uşa ce vrei să ţi se deschidă. Aici găsim şi pricina pentru care postul este folosit ca unitate de măsură de către Sfinţii Părinţi: acel care posteşte este foarte iubitor, şi multe i se vor ierta aceluia ce iubeşte mult (Luca VII, 47). Acela ce posteşte mult primeşte de asemenea mult.

Nu îţi lăsa aducerea aminte să stea asupra lucrurilor care îţi pot redeştepta poftele sau pot slobozi închipuirea: unul din sălaşurile cele mai dragi ale diavolului este tocmai închipuirea prin care ne trage în părtăşie cu el, în încuviinţare şi înfăptuire. El strecoară din nou în lumea gândurilor tale îndoiala şi boala cugetării, încercarea de raţionamente logice şi dovezi, întrebări deşarte şi răspunsuri găsite de sine.

Copilul răsfăţat care a căzut zace mai departe şi se vaită căutând consolare şi mângâieri. Nu te mai cocoloşi atâta, oricât te-ar durea. Scoală sus deîndată şi continuă lupta. Acela ce se luptă se răneşte. Numai îngerii nu cad niciodată. Dar roagă-te lui Dumnezeu ca să te ierte şi să să nu mai lase să fii fără de trezvie.

Nu stă în putinţa omului să deosebească pornirile rele de cele bune: doar Domnul poate face aceasta. Aşa că ne lăsăm cu încredere în mâinile Domnului ştiind că, de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte (Psalmul 126, 1).

De aceea nu trebuie să ne lăsăm pradă oboselii. Trebuie să fim tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala noastră nu este zadarnică în Domnul (1 Corinteni XV, 28). O dată ce am început, nu trebuie să încetăm a face lucruri vrednice de pocăinţă (Fapte Apostoli XXVI, 20). Odihna este totuna cu darea înapoi.

Nu te prici la vorbe şi nu te băga în certuri; lasă-l pe celălalt să aibă dreptate. Nu-ţi impune niciodată voia ta mai presus de a celuilalt. Astfel se deprinde greul meşteşug al ascultării, şi prin aceasta al smereniei. Căci smerenia ne este de cea mai mare trebuinţă.

Iar dacă cineva se ruşinează, dacă osândeşte faptele sale, atunci fapta aceasta este început de mântuire, de minunată schimbare.

God's people should plan for a voyage of a thousand years, but be prepared to abandon ship tonight.

Când se ivesc gânduri de mândrie, harul se retrage, inima se răceşte, mintea se împrăştie, rugăciunea slăbeşte şi sufletul este supus asaltului patimilor. Părăsit de har, sufletul este năpădit de demoni.

Catolicismul, am aflat, era o forma de crestinism pentru umanii carora le placeau poleiala cu foita de aur, limba latina si sentimentul de vina.