6 Quotes by Stefana Cristina Czeller

Oareşce emoţii sunt de aşteptat de la un anticar când e luat pe sus, direct din pat, şi dus la Comandatură. Bine măcar că şoferul nici nu mă bagă în seamă, conduce maşina pe străzile încă pustii cu aroganţa învingătorului. Fericiţi cei ce nu-şi cunosc viitorul! Mă întreb ce-ar spune dacă i-aş şopti la ureche că, nu peste foarte mult timp, va fi mort, prizonier sau măcar muritor de foame.

Nu voiam decât să plece fără să mai scoată o vorbă, însă ştiam că dorinţele împlinite au felul lor sadic de a se răzbuna.

Era acolo, chiar în spatele ei, aproape atingând-o, iar Cristina înţelese deodată că de sub buzele pe care nu le putea vedea ieşeau colţi. Lungi, ascuţiţi, ucigători. Obişnuiţi să rupă carnea, să împroaşte sângele, să lase în urmă trupuri mutilate. Neştiutori într-ale milei, experţi în cruzime, de care până şi diavolul se temea.

Se întoarse şi îl zări pe Alex Corbu. Covorul pufos trebuie să-i fi amortizat zgomotul paşilor. Era chiar lângă ele, adresându-le ceea ce părea unul dintre cele mai cuceritoare zâmbete ale sale. Costumul negru, simplu dar din stofă de cea mai bună calitate, cădea pe corpul lui ca turnat, faţa smeadă îi era ciudat de familiară, iar Cristina îşi zise că, probabil, nu avea un aer prea inteligent cum se holba la el, într-o stare de confuzie moderată.

Nici nu se obosise să o dezbrace, doar să-i dezgolească acea parte a corpului ei pe care o folosea, de parcă era o păpuşă gonflabilă furată dintr-un galantar, pătrunsă până se rupea şi apoi aruncată.

Dacă mă întrebi pe mine, omul politic e o specie dăunătoare care ar trebui închisă în grădina zoologică. Undeva alături de cuşca maimuţelor.