Femeia care se desprinde de trecut e ca pasărea Pheonix ce își dezleagă singură aripile regale și legate cu atâta migală de firele aurite și fine ale unei dureri invizibile și acute. O pasăre ce se remodelează maiestuos din cenușa ce o împresoară în talgerele ce răsună atât de cald și înălțător, totodată.

O femeie nu se iubește în straturi și nici selecționat.

Femeia este un cumul al tuturor femeilor ce se regăsesc în ea.

O femeie înseamnă izvorul cel mai pur din care îngerii își liniștesc setea primordială de viață.

O femeie înseamnă cântecul cel mai cald din nenumăratele sunete aruncate cu tenacitate înspre urechile ce nu se lasă auzite.

O femeie înseamnă glasul cel mai dulce din mulțimea de voci ce sună metalic și surd a durere.

Iubirea este o luptă, o luptă sublimă, o luptă ce depășește fațetele ego-unui, ale mândriei și ale mărginirii ignorate.

Iubirea-un amalgam de simțuri și de gusturi infinite!

O femeie înseamnă... tu!

O femeie înseamnă viața din care pruncul e zămislit cu suferință și cu plânsul purificator.