...în general cu oamenii, cel mai înțelept era să te aștepți întotdeauna la răutate, la răceala și la refuz. Când contai pe așa ceva, cel puțin nu puteai fi dezamăgit.

Se simțise, de fapt, înghesuit și împins înainte, se lăsase fără un cuvânt, cu conștiința că nu se poate schimba nimic, cu conștiința că nu avea puterea necesară pentru a se împotrivi forței care îl mâna. Merg cu curentul... Aceste momente de armonie cu voința superioară, cu voința firmei, au fost întotdeauna cele mai fericite. Umilința unei asemenea fericiri era evidentă.